Deșertul Sahara – cel mai mare deșert uscat din lume

Denumirea Sahara provine din limba arabă și înseamnă „deșertul de nisip”. O altă ipoteză este aceea că provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-sah-ra” care înseamnă sterp, steril.

Sahara este mărginit de Oceanul Atlantic la vest, Marea Roșie la est, Marea Mediterană la nord și Sahel Savannah la sud. Deșertul enorm se întinde pe 11 țări: Algeria, Ciad, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Maroc, Niger, Sahara de Vest, Sudan și Tunisia.

Deșertul Sahara are o varietate de caracteristici terestre, dar este cel mai faimos pentru câmpurile de dune de nisip care sunt adesea descrise în filme. Dunele pot atinge aproape 183 de metri înălțime, dar acoperă doar aproximativ 15% din întregul deșert.

Alte caracteristici topografice includ munți, podișuri, câmpii acoperite cu nisip și pietriș, saline, bazine și depresiuni. Muntele Koussi, un vulcan stins din Ciad, este cel mai înalt punct din Sahara, 3.415 m, iar Depresiunea Qattara din Egipt este cel mai adânc punct al Sahara, la 133 m sub nivelul mării.

Deși apa este o resursă limitată în întreaga regiune, Sahara conține două râuri permanente (Nilul și Niger), cel puțin 20 de lacuri sezoniere și acvifere uriașe, care sunt sursele primare de apă în cele peste 90 de oaze majore de deșert.

În ciuda condițiilor dure și aride ale deșertului, mai multe plante și animale se găsesc în această regiune. Există aproximativ 500 de specii de plante, 70 de specii de mamifere cunoscute, 90 de specii de păsări și 100 de specii de reptile care trăiesc în Sahara, plus câteva specii de păianjeni, scorpioni și alte mici artropode, potrivit World Wildlife Fund.

Cămilele sunt unul dintre cele mai emblematice animale din Sahara. Mamiferele mari sunt originare din America de Nord și în cele din urmă și-au făcut drum prin Istmul Bering în urmă cu 3 și 5 milioane de ani, potrivit unui studiu din Research Journal of Agriculture and Environmental Management în 2015.

Cămilele au fost domesticite în urmă cu aproximativ 3.000 de ani pe Sud-estul Peninsulei Arabe, pentru a fi folosie pentru transport în deșert.

Alți rezidenți ai Saharei includ o varietate de gazele, addax (un tip de antilopă), gheparzi, caracali, vulpi deșertului și câini sălbatici.

Multe specii de reptile se dezvoltă, de asemenea, în mediul deșert, inclusiv mai multe specii de șerpi, șopârle și chiar crocodili în locuri unde există suficientă apă.

Mai multe specii de artropode găsesc, de asemenea, Sahara acasă, cum ar fi gândacul scarab, scorpionii „pânditori de moarte” și multe tipuri de furnici.

Speciile de plante din Sahara s-au adaptat la condițiile aride, cu rădăcini care ajung adânc în subteran pentru a găsi surse de apă îngropate și frunze care sunt modelate în spini care reduc la minimum pierderea de umiditate.

Cele mai aride părți ale deșertului sunt complet lipsite de vegetație, dar zonele de oază, cum ar fi Valea Nilului, susțin o mare varietate de plante, inclusiv măslini, curmali și diferiți arbuști și ierburi.

Sahara alternează de la a fi un deșert uscat, inospitalier, la o oază luxuriantă și verde aproximativ la fiecare 20.000 de ani, potrivit unui studiu publicat în revista Science Advances în 2019.

Autorii studiului au examinat sedimente marine care conțin depozite de praf din Sahara din ultimii 240.000 de ani. ani. Echipa a descoperit că ciclul dintre Sahara uscată și cea verde corespunde ușoarelor modificări ale înclinării axei Pământului, care determină și activitatea musonilor.

Arheologii au descoperit picturi preistorice peșteri și rupestre și alte rămășițe arheologice. Bucăți de ceramică sugerează că în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, păstorii antici creșteau animale și recoltau plante în ceea ce acum este un deșert arid.

Dar în ultimii 2.000 de ani, clima Saharei a fost destul de stabilă. Vânturile de nord-est usucă aerul deasupra deșertului și conduc vânturile fierbinți spre ecuator.

Aceste vânturi pot atinge viteze excepționale și pot provoca furtuni severe de praf care pot reduce vizibilitatea locală la zero.

Praful din Sahara călătorește pe alizee până în partea opusă a globului.

• În timpul lunilor de vară, temperaturile în Sahara sunt în medie între 38-46°C.
• Oamenii de știință estimează că dimensiunea totală a Saharei a crescut cu 10% față de cum era acum aproape un secol. Deși acest lucru se datorează parțial ciclurilor climatice naturale, schimbările climatice determinate de om sunt, de asemenea, responsabile.
• Aproximativ 2,5 milioane de oameni numesc Sahara acasă, majoritatea având origini berbere sau arabe. Fie trăiesc în așezări permanente în apropierea surselor de apă, fie au un stil de viață nomad, călătorind din loc în loc cu turmele de oi, capre sau cămile.

• Rutele comerciale din Sahara au jucat un rol important în economiile Africii antice. Mărfuri precum cuprul, sarea și aurul se transportau folosind turmele cu cămile, care în perioada lor de glorie erau formate din mii de cămile. Există chiar și o înregistrare care menționează turme cu 12.000 de cămile care călătoresc între Egipt și Sudan.
• Un mit comun legat nu doar de Sahara, ci și de deșerturi în general, presupune că noaptea devine foarte rece. În realitate, așa pare doar datorită căldurii zilei, temperaturile medii pe timp de noapte scăzând doar la aproximativ 20 de grade Celsius. Acestea fiind spuse, există excepții, cum ar fi iarna în regiunile muntoase din Sahara. Acolo, temperaturile scad până la îngheț sau chiar mai mult.