Este adevărat că folosim doar 10% din creier?

În fapt, este unul dintre multele mituri cu iz ştiinţific, dar care nu are nici măcar 10 procente de adevăr.

Dacă în urmă cu 50 de ani, de pildă, o afirmaţie de genul celei din paragraful de mai sus nu era nici confirmată, dar nici infirmată de cercetări ştiinţifice, astăzi, după progresele extraordinare făcute în neurologie, se poate spune că afirmaţia conform căreia ne folosim numai 10% din potenţialul creierului este falsă.

Nenumărate studii făcute asupra pacienţilor cu afecţiuni ale creierului, folosirea tehnologiilor de scanare a creierului ori măsurarea activităţii diferitelor părţi ale creierului, arată că nici o zonă a creierului nu este inactivă.

Dimpotrivă, fiecare zonă este responsabilă pentru anumite sarcini, iar afectarea unora dintre acestea au efecte majore asupra comportamentului ori/şi sănătăţii noastre.

Deşi afirmaţia că folosim numai 10 procente din potenţialul creierului este un mit, este adevărat că putem antrena creierul şi că repetiţia îndelungată poate duce la performanţe uluitoare în mai toate domeniile.

De pildă, dacă veţi exersa 10000 de ore la vioară, deşi poate consideraţi că nu aveţi un talent deosebit pentru muzică, sunt foarte mari şanse să atingeţi performanţe de care nici violonişti de profesie nu sunt în stare.

Mitul celor 10% a pornit poate cu parafrazarea greşită a lui Albert Einstein sau interpretarea greşită a lucrărilor lui Pierre Flourens din anii 1800.

Poate că a fost William James care a scris în 1908: „Ne folosim doar de o mică parte din posibilele resurse mintale şi fizice” .

Poate că cercetările lui Karl Lashley din anii 1920 şi 1930 au generat acest mit.

Lashley a îndepărtat zone întinse din cortexul cerebral al şoarecilor şi a descoperit că aceste animale sunt capabile să reînveţe anumite sarcini specifice.

În prezent ştim că distrugerea doar a unor mici zone din creierul uman poate avea efecte devastatoare asupra comportamentului.

Acesta este unul dintre motivele pentru care neurochirurgii trebuie să cartografieze cu grijă creierul înainte de a îndepărta ţesutul cerebral în timpul operaţiilor pentru epilepsie sau tumori cerebrale: aceştia vor să se asigure că zonele esenţiale de la nivelul creierului nu sunt afectate.

Cartografierea cortexului cerebral reprezintă un ansamblu de tehnici de neuroştiinţă care încearcă să coreleze structura creierului cu funcţiile sale – adică ce părţi ale creierului ne oferă anumite abilităţi, funcţii.

În cazul intervenţiilor de neurochirurgie pentru îndepărtarea unei tumori sau pentru epilepsie, în funcţie de localizarea tumorii sau a focarului epileptic, pacientul poate fi conştient, astfel încât, în timpul operaţiei, chirurgul va stimula anumite zone din jurul ariei afectate (în acest timp comunicând cu pacientul) pentru a vedea care sunt porţiunile din creier care pot fi sau nu îndepărtate.

Decizia de a îndepărta sau nu o zonă de la nivelul creierului este greu de luat depinzând de mai mulţi factori.

Electrocorticografia sau electroencefalograma intracranială (EEG) presupune plasarea de electrozi direct pe suprafaţa creierului în timpul intervenţiilor chirurgicale, având drept scop înregistrarea activităţii cerebrale direct de pe cortexul cerebral.

Există şi posibilitatea cartografierii creierului înainte de intervenţia chirurgicală prin intermediul mijloacelor imagistice de mare acurateţe care sunt foarte specifice şi foarte costisitoare în prezent.