Partenerul – este reflexia noastră! El reflectă nu numai partea noastră bună, ci și cea întunecată!

Dacă divorțul ar rezolva ceva, statisticile ar reflecta numărul oamenilor eliberați de suferință, iar separarea ar fi principala rețetă pentru rezolvarea problemelor noastre. Astfel de situații se întâmplă, dar rareori, deși asta e ceea ce așteaptă majoritatea solicitanților.

În practică, când începem următoarea relație ne confruntăm din nou cu propria reflexie. Cu noi înșine, reflectați în altă persoană. Va rezolva acest partener ce a refuzat să rezolve precedentul? Cel mai probabil nu.

De fapt, la un anumit nivel, orice căsătorie este egală. În ceva soții se potrivesc foarte bine (desigur, cu condiția că ei au putut să-și aleagă partenerul de viață). Fiicele din familiile alcoolice, devenind adulte, adesea se căsătoresc cu bărbați dependenți de alcool. De ce? Pentru că nu au văzut un alt model de comportament.

Neuroticii își găsesc parteneri după “același grad de negare a realității”. Dacă unul vede lucrurile mai clar decât celălalt, se încalcă echilibrul în cuplu și relația se destramă.

Principalul motiv al divorțului – este dezamăgirea din cauza ciocnirii cu realitatea. Mai întâi de toate, cu realitatea ta ca soț și apoi cu realitatea celuilalt ca soț. Pentru că dacă omul în căsătorie descoperă defectele celuilalt, el se află într-un impas pe care nu-l “vindecă” nici a doua, nici a treia, nici următoarea căsătorie sau alte relații.

Întotdeauna trebuie să știi că ți-ai găsit partenerul potrivit. Potrivit nu numai pentru partea ta “luminoasă”, ci și pentru cea întunecată. Dacă ai curajul să vezi părțile tale întunecate și ale celuilalt, acesta este primul pas către unitatea adevărată.

Dacă în continuare crezi că ești mai bun(ă) decât partenerul – atunci ești într-un impas. În acest caz trebuie să-ți aloci timp pentru a te vedea fără înfrumusețare – prin creativitate, meditație, rugăciune, psihoterapie. Oamenii se îndreaptă spre ei înșiși în mod diferit.

Și doar atunci, când îți vei vedea clar “partea întunecată”, veți putea continua calea împreună.

Un semn al acestui lucru – nu vei mai dori să dai vina pe celălalt pentru problemele tale. Iar dacă te învinuiești – din nou ești în impas: acesta este un mod inteligent de a nu face nimic, plângându-te: “Oh, sunt rău, prea rău …” A fi “rău” – înseamnă sabotaj și trădare față de tine. Aici este necesar să menținem permanent în mișcare acest echilibru complex – între negarea sinelui “întunecat” și descoperirea adevăratei lumini.

Pentru cuplu, asta înseamnă că mariajul – nu este locul unde unul îl vindecă pe celălalt cu cea mai puternică iubire. Dar este o uniune, este determinarea de a-i da celuilalt propria lumină.

Este o mare diferență când omul merge cu lumânarea stinsă și-l caută pe celălalt prin întuneric. Sau merge cu lumânarea aprinsă pentru a găsi un om cu aceeași lumânare aprinsă.