10 fenomene spațiale înfricoșătoare, dar impresionante

Totul trebuie să se sfârșească. Dar va exista un sfârșit absolut? În prezent, oamenii de știință au ajuns la un consens în privința probabilității dispariției universului, chiar dacă părerile cu privire la fenomenul care va aduce acest sfârșit sunt diferite.

Una dintre cele mai populare teorii în acest sens poartă numele de Big Crunch sau Big Rip. Ea spune că expansiunea universului va înceta, urmând o fază de contracție a acestuia care se va sfârși într-un nou Big Bang.

Soarele este unul dintre factorii importanți ai dezvoltării și menținerii vieții pe Pământ, oferind planetei lumină și căldură pe parcursul miliardelor de ani.

Cu toate acestea, el produce des fenomenele denumite erupții solare. Chiar dacă acestea nu pun direct în pericol existența noastră, furtunile solare pot foarte ușor să perturbe rețelele electrice, să întrerupă telecomunicațiile și, în general, orice sistem bazat pe electricitate.

Imaginează-ți un astronaut călătorind în spațiu cu o viteză apropiată de cea a luminii și o persoană umblând pe Pământ.

În conformitate cu teoria relativității dezvoltate de Einstein, astronautul va experimenta timpul mult mai lent în comparație cu omul aflat pe planeta noastră, chiar dacă niciunul nu va simți nicio diferență. Chiar dacă acest fenomen este limitat în prezent de viteza cu care putem călători în spațiu, este posibil să îl întâlnim odată cu dezvoltarea tehnologică.

Spațiul cosmic este un vid perfect, niciun sunet nu poate fi auzit direct în cadrul său. Cu toate acestea, doar pentru că nu putem auzi nimic, nu înseamnă că nu există sunete în spațiu.

Datorită lipsei gazelor, ele nu sunt transmise prin unde sonore, ci prin vibrații electromagnetice. NASA a reușit să înregistreze și să modifice aceste sunete prin programul Voyager, organizând o selecție pentru Halloween.

Hipernova este un tip de explozie solară de 10 ori mai puternică decât mai comuna supernova. Chiar dacă cauzele ei sunt încă dezbătute de cercetători, ea rezultă de cele mai multe ori într-o gaură neagră sau stea neutronică.

Aceste fenomene reprezintă sursa exploziilor de raze gamma în Univers și pot fi văzute prin telescop la distanțe de milioane de ani lumină.

Hidrogenul utilizat de Soare pentru a arde nu este infinit, iar în timp Soarele va deveni tot mai cald, distrugând atmosfera Pământului. Acest fenomen va conduce la evaporarea oceanelor.

Când hidrogenul este utilizat complet, Soarele va deveni un gigant roșu, consumând planeta noastră o dată pentru totdeauna.

Atmosfera și câmpul magnetic al Pământului ne protejează de radiația din spațiu. Raze cosmice, vânturi solare și particule electromagnetice traversează Universul.

Un astronaut care ar traversa distanța dintre Marte și planeta noastră nu ar avea parte de această protecție, el suferind echivalentul unei tomografii computerizate la fiecare 5-6 zile.

Cunoștiințele noastre cu privire la Univers sunt limitate, putând observa până în prezent doar 5% din materia sa.

Aproximativ 25% din acesta este compus din ceea ce denumim materie întunecată (masă ce nu poate fi văzută sau identificată în spațiu, dar trebuie să existe datorită efectelor pe care le provoacă în jurul ei). Restul de 70% este reprezentat de energia întunecată a cărei natură este în mare parte necunoscută, dar care pare să joace un rol important în expansiunea universului.

Magnetarii reprezintă un tip de stea neutronică cu o densitate extrem de ridicată. O linguriță luată din aceasta ar avea o masă identică cu 900 de Mari Piramide din Giza.

De asemenea, magnetarii găzduiesc cele mai puternice câmpuri magnetice din Universul pe care îl cunoaștem, emițând radiații electromagnetice puternice, dar și raze X și raze gamma.

Lansate în spațiu ulterior formării sistemelor planetare care le corespund, planetele interstelare sunt planete care nu se rotesc în jurul unei stele, ci sunt libere să navigheze în cosmos, lovind obiecte spațiale.

Nefiind încălzite de o stea, ele generează puțină căldură, având de obicei suprafețe înghețate. Cu toate acestea, datorită insulației oferite de ele, unii cercetători teoretizează că planetele interstelare pot găzdui oceane uriașe, care pot susține viața.