Atlantida – A Existat sau Nu?

Primele menţiuni despre Atlantida se intâlnesc în dialogurile „Timaios” şi „Kritios” ale lui Platon, filosof din Grecia Antică, scrise în jurul anului 360 i.Hr.

Un preot egiptean, discutând cu înţeleptul Solon, din Grecia Antică, relatează despre scufundarea unei insule enigmatice din Oceanul Atlantic, aflată după Coloanele lui Hercules: „Anume pe această insulă, numită Atlantida, a luat fiinţă marea alianţă a împăraţilor, care merita să fie admirată şi a cărei autoritate se întindea asupra întregii insule, asupra multor alte insule, dar şi asupra unei părţi a continentului.

În afară de aceasta, ei aveau in. posesie Libia, până în Egipt, şi Europa, până în Tirrenia”.

Conform afirmaţiilor lui Platon, acest stat puternic a ajuns la un înalt nivel de dezvoltare, mult superior ţărilor pe care le cucerea. Atlanţii puternici impunători au incercat să menţină supremaţia asupra statului preelen, însă ostaşii Atenei au ţinut piept cuceritorilor.

Conform legendei, „intr-o zi şi o noapte groaznice” au urmat un cutremur puternic şi erupţia unui vulcan subacvatic.

Este remarcabil faptul că în multe din operele sale Platon se pronunţa pentru organizarea unui stat utopic, administrat cu nobleţe şi dreptate. Din acest motiv, unii savanţi atribuie numele Atlantida unei insule mistice.

Totuşi, făcând abstracţie de numeroasele contradicţii din „Dialogurile” filosofului, majoritatea cercetătorilor sunt de părerea că protocivilizaţia atlanţilor a existat într-adevăr sunt în căutarea urmelor acesteia.

Platon afirma că Atlantida s-ar fi aflat în Oceanul Atlantic.

Savantii caută alte locuri unde este posibil să se fi scufundat insula cu pricina. Coloanele lui Hercules, amintite în „Dialoguri”, este denumirea antică a Strâmtorii Gibraltar.

Capitala Atlantidei este căutată în diverse loctiri ale Atlanticului, din Mexic până în Africa şi de la ecuator până în Canada, Groenlanda şi Scandinavia.

Expediţiile, pornite în căutarea continentului legendar, aflat cândva între America şi Eurasia, au traversat Atlanticul, Pacificul, Oceanul Indian şi chiar Oceanul Îngheţat de Nord.

Cercetările au loc, în special, pe fundurile mărilor şi oceanelor. Dar nu este exclus ca vestigiile acestei vechi civilizaţii să se întâlnească şi pe uscat: în partea de nord-vest a Africii (numită. Livia), în Europa sau pe continentul american.

Cu studierea misterioasei Atlantida se ocupă atlantologia. Scopul principal al acestei ramuri a ştiinţei este de a găsi insula dispărută, dovedind, astfel, că ea a existat şi că mitul despre ea se bazează pe realitate.

Peste 5000 de texte ştiinţifice şi artistice sunt o mărturie că interesul pentru Atlantida este extrem de mare.

Există numeroase ipoteze privind locaţia ei. Cartea „Atlantida: lumea după potop” (1882) a cercetătorului american I. Donnelly a provocat un nou val de cercetări în domeniul respectiv. Autorul vorbea despre Atlantida ca despre patria ancestrală a întregii omeniri, aducând drept argumente date din domeniul biologiei, arheologiei şi al altor stiinte.

Donnelly găsea asemănări între limbile şi traditile popoarelor de pe ambele părţi ale Oceanului Atlantic.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, a devenit populară ipoteza academicianului rus Avraam Norov care considera că insula dispărută ar fi putut exista în Marea Mediterană. Versiunea savantului se baza pe cercetarea surselor arabe.

Cercetătorul francez Jacques Yves Cousteau şi-a exprimat propria ipoteză în cartea „In căutarea Atlantidei”, paralele între enigmatica insulă şi Creta. in anul 1968, oceanograful francez Rebikoff a observat nişte plăci din piatră de formă regulată, în apropierea insulei Bimini de Nord, care face parte din grupul Insulelor din Oceanul Atlantic.

Majoritatea expeditorilor care s-au ocupat de studierea „drumurilor nu au avut prea mare succes. Pe lângă faptul că Bahamas intră în zona misteriosului Triunghi al Bermudelor, curenţii subacvatici puternici şi rechinii aIbi ingreunează studierea.

Conform uneia dintre versiuni, dispăruta Atlantida trebuie căutată în Antarctida. Această ipoteză analizată pe larg în cartea cunoscutului scriitor Graham Hancock „Urmele zeilor”.

După opinia lui, Antarctida s-a dislocat în regiunea Polului Sud rezultat al deplasărilor litosferei. Până în acel moment, ea s-a aflat mai aproape de ecuator şi nu era acoperită cu gheaţă.

Vom sublinia că această opinie contrazice teoria privind deplasarea geologică a continentelor.

Totuşi, există o versiune legată nu de deplasarea continentelor, ci de schimbarea axei Părnântului; până atunci, Antarctida, care nu se afla la Polul Sud, avea o climă caldă şi o bogată floră şi faună, era locuită de oameni şi aici existaseră. oraşe ale căror urme le putem distinge, uitându-ne pe fotografiile făcute de sateliţi.

La sfârşitul lui octombrie 2012, în presă a apărut o ştire senzaţională.

În Oceanul Atlantic, în zona Triunghiului Bermudelor, la o adâncime de 1600 m, scafandrii au descoperit mai multe piramide asemănătoare cu cele greceşti şi pietre suprapuse, precum sunt cele de la Stonehenge.

Savanţii Paul Weinzweig şi Pauline Zalitzki presupun că aceste construcţii ar putea aparţine Atlantidei, iar insula pe care se afla ea s-a scufundat în ocean cu 9000 de ani în urmă. Va fi dezlegat oare misterul Atlantidei?

Va fi demitizată legenda despre insula care s-a scufundat? Deocamdată, savanţii încă se află în căutarea răspunsului la aceste intrebări.