Cine a inventat centura de siguranță? Inovația care a salvat milioane de vieți

La începutul secolului al XIX-lea, inginerul britanic George Cayley, unul dintre pionierii aeronauticii din lume, a creat o centură de siguranță pe care o folosea în timpul zborului cu planorul său.

Prima testare a unei centuri de siguranță pe un automobil a avut loc cu ocazia cursei Marseille-Paris, din 1896, și era folosită pentru a-l proteja pe pilot mai ales în viraje.

Șapte ani mai târziu, un francez pe nume Gustave-Desire Leveau a brevetat o centură de siguranță în patru puncte pe care a denumit-o „Bretele protectoare pentru automobile”.

Pe la jumătatea anilor 30, colonelul John Paul Stapp, medic militar în cadrul US Air Force, a adus îmbunătățiri centurii în patru puncte, pe care a testat-o cu succes într-un „crash test” efectuat la o viteză de peste 200 km/h.

Centura de siguranță pe maşini avea să fie introdusă pentru prima dată în 1956, atunci când compania Ford a decis să o includă ca dotare standard pe modelele sale. Acea centură de siguranță a fost brevetată de frații Kenneth și Bob Ligon.

După doar doi ani, inginerul suedez de la Volvo, Nils Bohlin, a fost creditat cu crearea primei centuri de siguranţă în trei puncte. Aceasta era de forma literei V cu vârful în jos, poziționată oblic și era identică cu cea pe care o întâlnim astăzi pe orice mașină de serie.

Primul model de serie al constructorului scandinav pe care a fost montată noua centură de siguranță a fost Volvo PV544 (1958). Până în 1963, toate modelele Volvo aveau să fie echipate cu centură pentru scaunele din față.

În paralel cu dezvoltarea sistemelor pentru scaunele frontale, cei de la Volvo gândeau deja în 1967 un sistem de siguranță alternativ pentru ocupanții locurilor de pe banchetă. În 1986, centura a fost introdusă pentru locul central din spate, iar în 1993 a fost inclusă ca dotare standard pentru toate locurile posterioare.

Volvo a vândut patentul lui Bohlin tuturor constructorilor din lume. În 1964, toate mașinile noi fabricate în SUA erau deja echipate cu centura brevetată de Bohlin, care fusese doar o opțiune până la acea vreme.

New York a fost primul stat american care a adoptat, în 1984, o lege privind obligativitatea centurii de siguranță.

Invenţia lui Nils Bohlin a fost recunoscută de prestigiosul Oficiu German de Invenții ca fiind una dintre cele mai importante opt invenţii pentru omenire în perioada 1885-1985.

Statisticile arată că din anul 1958 și până în prezent, centura de siguranță a salvat peste un milion de vieți în întreaga lume.

De altfel, purtarea centurii de siguranță reduce cu circa 50% rata deceselor și a rănirilor. Cu cât viteza de deplasare a unui autovehicul este mai mare, cu atât centura de siguranță are un rol mai bine definit.

Conform unor studii recente, 45 km/h este viteza la care persoanele dintr-o mașină care nu poartă centura de siguranţă, în cazul unui impact, ar putea fi proiectate prin parbriz cu o forţă de 30 ori mai mare decât propria lor greutate.

Începând cu anul 2006, în toate ţările membre UE, purtarea centurii de siguranţă este obligatorie atât pentru şoferi, cât și pentru pasageri, indiferent de locul pe care îl ocupă.

O altă statistică spune că bărbații utlizează centura de siguranță mai puțin comparativ cu femeile, având o marjă de 10%. Totodată, șoferii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, folosesc centura mai puțin decât conducătorii auto care au depășit vârsta de 34 de ani.

Neutilizarea centurii de siguranţă este cea de-a doua cauză de deces în accidentele rutiere, după viteza excesivă şi înaintea condusului sub influența băuturilor alcoolice și a substanțelor interzise.