Egiptul Antic – 20 de lucruri interesante și mai puțin știute despre acea perioadă

Majoritatea piramidelor din Egiptul Antic au fost construite ca morminte pentru faraoni (n.n. – conducătorii Egiptului Antic) și familiile acestora. Până în ziua de azi au fost descoperite peste 130 de piramide.

Egiptenii antici credeau în viața de apoi, iar dacă o persoană dragă murea, corpul acesteia trebuia păstrat, ceea ce se numea mumificare.

Mumia era un cadavru eviscerat, uscat și bandajat, iar procesul de mumificare era complex, uneori întinzându-se pe 50-60 de zile. De asemenea, era un proces costisitor pe care doar oamenii de înalt rang ai societății și-l permiteau.

Marea majoritate a morților din Egiptul Antic erau îngropați în gropi simple în deșert, unde trupurile erau mumificate în mod natural.

Piramida lui Keops din Giza este cea mai mare piramidă egipteană, singura minune a Egiptului Antic pe care o mai putem admira azi. Este construită din 2,3 milioane de blocuri de piatră, fiecare având o greutate de 2,5 tone.

Se spune că greutatea acestei structuri incredibile ar cântări echivalentul a 16 clădiri „Empire State” din New York!

Istoricul Herodot credea că Marea Piramidă din Giza a fost construită de 100.000 de sclavi, iar despre bărbați, femei și copii, că munceau în cele mai dure condiții.

Totuși, potrivit unor studii recente, piramidele de pe platoul Giza au fost ridicate de circa 5.000 de angajați permanenți și 20.000 de lucrători sezonieri, care primeau bani, mâncare, cazare și toate lucrurile necesare pentru a putea finaliza construcția.

Atât bărbații, cât și femeile din Egiptul Antic se machiau încă din mileniul al III-lea î.Hr. deoarece priveau frumuseţea ca pe un semn al sfinţeniei. Vopseaua pentru ochi era de obicei verde, obținută prin topirea cuprului, sau neagră, dacă era făcută din plumb.

Pe lângă faptul că oferea protecție împotriva razelor soarelui, egiptenii credeau că machiajul are și puteri magice de vindecare.

Excrementele de crocodil erau folosite în amestec cu miere și noroi de către femeile din Egiptul Antic înaintea actului amoros cu spermicid.

Alfabetul egiptean conținea peste 700 de hieroglife, iar egiptenii antici credeau că limba lor fusese inventată de zei! În limba greacă veche, cuvântul hieroglifă înseamnă sculptură sacră.

Egiptenii credeau în peste 2.000 de zeități, care aveau corp de om și cap de animal. Fiecare din aceste zeități avea „responsabilități” diferite și trebuia să fie venerată pentru ca viața să poată fi menținută în echilibru.

Cele mai cunoscute au fost Osiris – zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților, Thoth – zeul Lunii, al scrisului, magiei și al înțelepciunii și Ra – zeul Soarelui, care era cel mai puternic dintre toți zeii.

Pisicile erau considerate animale sacre de către egiptenii antici. Se spune că majoritatea familiilor aveau ca animal de companie cel puțin o pisică, care era văzută ca aducătoare de noroc în respectiva gospodărie.

Cu toate acestea, unele scrieri ale acelor vremuri vorbesc despre câine ca fiind animalul de casă preferat de egipteni.

Egiptenilor antici le plăceau jocurile de societate. Un astfel de joc popular se numea „Senet” și presupunea aruncarea unor bețișoare, în același mod în care aruncăm zarurile, pentru a vedea câte pătrate urmează să muți o piesă pe tabla de joc.

„Senet” a fost jucat vreme de peste 2.000 de ani!

Egiptenii antici au inventat o mulțime de lucruri pe care le folosim și astăzi, cum ar fi hârtia, pixurile, lacătele, cheile, pieptănul, foarfeca, peruca, deodorantul, cosmeticele și chiar pasta de dinți.

Atât de mult își iubeau egiptenii animalele de companiei încât, după ce acestea mureau, ei țineau doliu.

Istoricul grec Herodot, care a vizitat Egiptul pe la jumătatea secolului V î.Hr., scria că egiptenii antici își smulgeau sprâncenele sau părul de pe cap și de pe tot corpul când le murea o pisică sau un câine.

O altă dovadă că egiptenii își venerau animalele era faptul că le mumificau, iar acestea erau uneori îngropate alături de stăpâni.

„Cartea Morților” este o descriere a concepției egiptene despre viața de apoi, precum și o colecție de imnuri, vrăji și instrucțiuni pentru a permite celui decedat să treacă prin diferitele obstacole spre lumea de dincolo.

În Egiptul Antic, femeile aveau drepturi economice egale cu bărbații, ceea ce însemna că puteau deține, câștiga, cumpăra, vinde sau moșteni proprietăți.

Social, însă, nu aveau aceleași drepturi, astfel că femeile puteau trăi neprotejate de tutori bărbați, iar dacă divorțau sau rămâneau văduve își puteau crește singure copiii.

Vechii egipteni au inventat calendarul de 365 de zile care există în zilele noastre.

De-a lungul timpului, calendarul egiptean a suferit modificări și a fost adaptat în două rânduri: prima dată în secolul I î.Hr., atunci când împăratul Romei, Iulius Cezar, a elaborat calendarul iulian (primul al omenirii), și a doua oară în anul 1582, când a fost stabilit calendarul gregorian în timpul Papei Grigore al XIII-lea.

Nu se știe cu exactitate cine i-a retezat nasul Sfinxului, însă există schițe din 1737 în care celebra statuie apare fără nas.

Ceea ce se știe cu certitudine este faptul că nasul Sfinxului ar fi fost distrus de un cleric musulman, pe numele său Muhammad Saim al-Dahr, care a fost linșat pentru atrocitățile sale, în anul 1378.

Soldații din Egiptul Antic erau folosiți și pe post de polițiști. Ei aveau sarcina de a păstra liniștea și ordinea la intrarea în temple, la porțile cetăților, precum și în piețe și reușeau să prindă hoții folosind maimuțe dresate.

De asemenea, aceștia aveau obligația să strângă taxele pentru faraoni.

Se spune că faraonul Tutankhamon a murit pe când avea doar 18 ani. Cele mai recente cercetări au scos la iveală faptul că moartea subită ar fi survenit ca urmare a unei leziuni puternice suferite în zona abdomenului din cauza carului său de luptă care s-a răsturnat peste el.

O altă ipoteză, lansată de unii egiptologi, spune că Tutankhamon ar fi murit din cauza unui hipopotam care l-ar fi mușcat de piept în timpul unei partide de vânătoare.

Cel mai mare faraon al Egiptului Antic a fost Ramses al II-lea, cunoscut și ca Ramses cel Mare. Acesta a domnit între anii 1279 și 1213 î.Hr. și a avut opt soții oficiale și aproape 100 de concubine. Cele mai mari realizări ale sale sunt templele Ramesseum şi Abu Simbel.

Ramses cel Mare a murit la vârsta de 90 de ani, în anul 1212 î.Hr.