Povestea celui mai scurt război din istorie. Cât a durat Războiul Anglo-Zanzibar din anul 1896

Povestea începe în vara anului 1890, atunci când Marea Britanie și Germania semnează ceea ce avea să fie denumit în istorie Tratatul de la Zanzibar sau Tratatul de la Helgoland-Zanzibar. Acest acord stabilea controlul german asupra insulei Helgoland din Marea Nordului, care era deținută de britanici încă din 1814.

În același timp, prin acest tratat, Germania urma să controleze Tanzania, pe de-o parte, iar pe de altă parte ceda către Marea Britanie insula Zanzibar, situată pe coasta estică a Tanzaniei, care, astfel, devenea protectorat britanic.

Odată ce au dobândit controlul asupra acestui teritoriu, britanicii au instalat un conducător în persoana sultanului Hamed bin Thuwaini, o persoană fidelă lor.

Timp de trei ani – 1893-1896 – Thuwaini s-a achitat cu brio de sarcinile de conducător al Zanzibarului, însă totul a luat o întorsătură nefericită în clipa în care, pe 25 august 1896, acesta a murit subit.

Câteva ore mai târziu, vărul acestuia, Khalid bin Barghash, avea să preia tronul și să se autoproclame sultan al Zanzibarului, fără însă a le comunica britanicilor.

Barghash a fost suspectat că l-ar fi otrăvit pe Thuwaini pentru a putea prelua puterea, însă acest lucru nu s-a putut dovedi niciodată.

Nemulțumiți de cele întânplate, în dimineața zilei de 27 august 1896, britanicii i-au transmis un ultimatum lui bin Barghash prin care îi cereau să plece, ei intenționând să-l impună la tron pe Hamud bin Muhammed.

Barghash a ignorat ordinul și s-a pregătit pentru ce avea să vină. Și-a fortificat palatul și a chemat trupele, iar până la sfârșitul zilei adunase câteva arme de artilerie și vreo 3.000 de soldați.

De asemenea, a trimis în port câteva vase cu luptători pentru a bloca navele britanice situate în apropiere.

Ultimatumul britanicilor a expirat la ora 9:00. Deoarece Barghash nu dădea nici un semn că vrea să plece, din ordinul lui Basil Cave, șeful diplomaților din zonă, navele britanice au pornit atacul.

Era ora 9:02. Marina regală a scufundat fără probleme mica flotilă a Zanzibarului și a supus Palatul Maruhubi unui puternic bombardament.

După 38 de minute – 40 sau 45 conform altor surse – focul a încetat, susținătorii sultanului s-au predat, iar steagul alb a fost arborat deasupra palatului.

Deși conflictul a ținut atât de puțin, numărul victimelor a fost neașteptat de mare. Nu mai puțin de 500 de soldați din trupele lui Barghash au fost uciși sau răniți, în timp ce din rândul trupelor britanice a avut de suferit doar un ofițer de rang inferior.

Deși rănit grav, acesta a fost salvat.

În aceeași zi, britanicii şi-au încoronat protejatul, pe Hamud bin Muhammed, punând, astfel, capăt şi independenţei statale a Zanzibarului.

În ceea ce-l privește pe Khalid bin Barghash, acesta a reușit să fugă imediat după începerea bombardamentului printr-o ieșire lăturalnică și s-a refugiat în consulatul german. Aici, el a cerut azil politic.

În ciuda numeroaselor cereri de extrădare trimise de britanici, armata germană l-a scos din țară pe fostul sultan după mai bine de o lună și l-a dus în Tanzania.

Douăzeci de ani mai târziu, englezii au invadat Africa de Est și au reușit să-l captureze pe Barghash.

Ulterior, l-au trimis în exil în Insulele Seychelles, iar apoi pe Insula Sf. Ana.

După ce și-a ispășit pedeapsa, în 1925, britanicii i-au permis să se întoarcă pe continent, la Mombasa (n.n. – oraș în actuala Kenya), care aparținea pe atunci de Zanzibar. Aici avea să și moară, în 1927.