Enigma calendarului Civilizaţiei Maya

Conform savanţilor, civilizaţia Maya a existat aproximativ din secolul al II-lea i.Hr., până în secolul al XVI-lea. Odată cu sosirea colonizatorilor spanioli, populaţia a fost practic decimată.

La sfârşitul anilor 30 ai secolului al XIX-lea, cunoscuţii arheologi Frederick Catherwood şi John Lloyd Stephens au descoperit urme ale civilizaţiei Maya în Mexic.

În afară de numeroasele piramide, temple, observatoare astronomice şi alte monumente arhitecturale, a fost găsită şi o piatră cu nişte simboluri încrustate pe ea, reprezentând un calendar sacru, folosit nu doar de mayaşi, ci şi de alte popoare din America Centrală (aztecii, toltecii ş.a.).

Descendenţii acestora, mai ales cei din sudul Mexicului, folosesc şi astăzi calendarul antic în ritualurile lor. Această relicvă istorică este un bloc de bazalt cu diametrul de 3,5 metri şi greutatea de 24,5 tone.

S-a constatat că iniţial calendarul mayaşilor era colorat. Actualmente se află la Muzeul Naţional de Antropologie din Mexic.

În centrul calendarului este reprezentat Tonatiuh, zeul celui de al cincilea Soare, iar în părţi — simbolurile zeilor din epocile precedente.

Conform descifrării informaţiilor oferite de calendar, în prezent ne aflăm în Epoca celui de al V-lea Soare, care a început la 13 august 3114 tot de la această dată efectuându-se numărarea timpului în calendarul găsit.

Mayaşii foloseau două sisteme de evidenţă a anilor — anul lung, aşa-zisa „evidenţă după soare”, şi anul scurt, aşa-numitul TzoFkin — „numărătoarea zilelor”.

Primul sistem era destinat vieţii civile, sociale, iar al doilea — celei religioase.

Merită să acordăm o atenţie deosebită sistemului de numărare în baza 20. S-au bazat, probabil, pe suma degetelor de la mâini şi picioare. Mayaşii aveau o predilecţie deosebită şi pentru numărul 13.

Pentru scrierea cifrelor, ei foloseau puncte şi liniuţe. Punctul semnifica unitatea, linia — cifra 5, iar hierogliful în formă de scoică — zero. Este important că dintre toate tipurile de scriere păstrate până în prezent, doar în cele ale mayaşilor se intâlneşte folosirea pentru prima dată a lui zero în sens matematic.

Calendarul sacru Tzol’kin se bazează pe interacţiunea a 13 numere (adică, luni) şi 20 de simboluri (adică, zile). Astfel, existau 260 de combinaţii posibile. Calendarul se folosea în astrologie, în ritualurile religioase şi in previziuni.

Anul era alcătuit din 260 de zile, 13 luni a câte 20 de zile sau 20 de săptămâni a câte 13 zile. Ciclul anual începea din ziua Imix’, marcată cu numărul 1 (un punct).

Urma ziua a doua, Ik’, a treia, Ak’b’al, şi până la a treisprezecea (Wen). Următorul ciclu începea cu ziua Ix, continua cu Men etc. Conform schemei date, fiecare ciclu încheia un cerc deplin.

Astfel, luna era alcătuită din 20 de zile, fiecare având denumirea sa şi un număr de ordine de la 1 până la 13.

Tzol’kin se considera încheiat atunci când ultimei zile din ciclul de 20 (Ahau) îi corespundea, numărul 13.

Drept bază pentru calendarul civil folosit în viaţa de toate zilele, servea ciclul anual de 365 de zile, alcătuit din 18 luni a câte 20 de zile. La sfârsitul anului se adăugau 5 zile — wayeb, considerate ca fiind fatale.

Fondatorii calendarului stiau că anul •1- este mai lung decât cel calendaristic şi aveau grijă să facă adăugarea zilelor, pentru a lichida diferenţa nu prea mare.

Calculele lor s-au dovedit a fi mai precise în comparaţie cu calendarul gregorian. Fiecare lună işi avea denumirea sa. Astfel, o dată era alcătuită din numărul de ordine al zilei în săptămâna de 13 zile, denumirea zilei, numărul de ordine al zilei in luna de 20 de zile si denumirea lunii.

De exemplu, 13 Ahau 13 Muwan’ avea următoarea semnificaţie: data de 13 a săptămânii a XIII-a, ziua Ahau, data de 13 a lunii, Muwan’.

Vom menţiona că ziua dată, conform ciclului haab, se întâlnea după un interval de 52 de ani, ceea ce constituia 73 de ani după calendarul sacru Preot mayaş de 260 de zile.

Mayaşii foloseau următoarele unităţi de bază pentru măsurarea timpului, aşa-numita „numărare pe lung”:

• 1 uinal (lună) = 20 kin-e (zile)
• 1 tun (an) = 18 uinal-e = 360 zile
• 1 katun = 20 tun-e = 7 200 zile
• 1 baktun = 20 katun-e = 144 000 zile
• 1 piktun = 20 baktun-e = 2880000 zile etc.

Kin, tun şi katun căpătau semnificaţia de la 0 până la 19, uinal — până la 17. Tun-ele şi unităţile de măsură. mai mari erau amplasate înainte de dată.

Astfel, de exemplu, 12.11.1.0.0. 13 Ahau 13 Mu-wan’ însemna 12 baktun-e, 11 katun-e, 20 tun-e, 0 uinal-e, 0 kin-e, de la începutul ţinerii evidenţei timpului de poporul maya.

Sacrul calendar Tzol’kin, alcătuit de mayaşi, care se bazează pe 13 numere şi 20 de simboluri, serveşte drept dovadă că şi cu mii de ani în urmă existau pe Pământ civilizaţii dezvoltate.

Mayaşii au reuşit să stabilească relaţia dintre rotirea planetelor şi schimbarea anotimpurilor, au determinat cu exactitate durata anului calendaristic şi a celui solar, de asemenea şi a ciclului Lunii.

Conform calendarului maya, omenirea se află acum aproape de sfârşitul epocii care a început în anul 3114 aceasta încheindu-se la 21 decembrie 2012. Se consideră că este vorba doar de încheierea unui ciclu si de naşterea altuia.

Savantul mexican Erik Velasquez, expert în descifrarea textelor maya, susţine că pentru mayaşi nu există sfârşitul lumii — ei aveau un sistem de numărare infinit al anilor.

Totuşi, mulţi cercetători din diverse domenii ale ştiinţei, făcând trimitere la legătura existentă între simbolurile calendarului şi semnificaţiile acestora, atribuite de mayaşi în predicţii şi în obiceiurile ritualice, consideră că sfârşitul acestei epoci va fi marcat de catastrofe şi cataclisme globale.