Unul dintre cele mai importante sfaturi ale psihologilor este: ”Încercați să eliminați negările din sfaturile sau cererile adresate copiilor.”
Experții sunt siguri că frazele care încep cu prepoziția „nu” sunt foarte dificile pentru copii. Problema este că micuțul trebuie să prelucreze dublu informațiile. Adică, atunci când îi spui „Nu poți face”, el însușește asta și așteaptă continuarea frazei, despre ceea ce poate face. Iar ea nu urmează. De aceea, toate interdicțiile trebuie prezentate într-un mod pozitiv. Adică, în loc să te concentrezi asupra celor interzise, spune-i ce nu ești împotrivă să facă.
Copilul s-ar putea să nu se audă din exterior și să nu știe că vorbește tare. Uneori trebuie doar să-i spui despre asta. Analogul corect al acestei fraze poate fi: „Te rog să vorbești puțin mai încet”. Dacă adaugi un motiv pentru solicitarea ta (de exemplu, „pentru că mama are dureri de cap”), vei obține cel mai bun efect.
Până la o anumită vârstă, este mai bine să îndepărtezi toate obiectele periculoase, să închizi prizele. Dacă te enervează că îți ia produsele cosmetice – pur și simplu nu le lăsa acolo de unde le poate lua. După 4-5 ani, merită să-i explici copilului ce nu trebuie să facă pentru a evita consecințele negative. Unii psihologi recomandă înlocuirea cuvântului ”nu atinge” cu „este periculos” – în această situație este mult mai informativ.
Această cerere probabil va deruta copilul, deoarece el vede alți copii alergând pe stradă și nu înțelege de ce nu se poate comporta la fel și acasă. Dacă îi explici calm de ce nu vrei să se comporte astfel, el te va asculta. Expresia „Te rog, mergi liniștit prin casă” – va transmite esența cererii tale mult mai bine.
Când vrei să afli adevărul, ar trebui să te abții de la amenințări impulsive. Poți începe conversația astfel: „Voiam să te întreb despre … Poți să nu-mi răspunzi imediat, pentru că înțeleg că situația nu este ușoară. Oricum, știi că te iubesc și pentru mine este foarte important să putem avea încredere unul în celălalt.”
Copilul, până la o anumită vârstă nu vede diferența dintre hainele curate și cele murdare. Dacă îi explici totul calm, data viitoare el va încerca să nu te supere, pentru că ești mândră de el. În loc să-l cerți pentru că s-a murdărit, încearcă să muți atenția copilului pe latura pozitivă a problemei: „E frumos să fii curat. Îmi place atât de mult când ești curat. Te rog să ai grijă data viitoare.”
Această interdicție este lipsită de sens. Ai văzut mulți copii care, în timpul jocului, nu fac dezordine? Sau ai putea pregăti cina și să nu murdărești tacâmuri, vase sau tigăi? Desigur că nu.
În primul rând, tu însăți trebuie să fii calmă. Treptat, îți poți învăța copilul să fie independent: transformă procesul de ordonare a jucăriilor într-un joc și invită-l să se alăture.
Este inutil să te certi cu un adult care nu te înțelege, așa cum este inutil să te certi cu un copil. Dacă îi pui un ultimatum: „Nu mergem nicăieri dacă nu-ți pui căciula – și nu te certa cu mine”, atunci pui copilul într-o poziție fără drept de vot.
Mai bine încercați împreună să găsiți o soluție care se va potrivi atât lui, cât și ție: „Nu vrei să porți căciula albastră pentru că nu-ți place? Dar cea roșie cu Spider-Man?”
Ce crezi? Ți s-a părut interesant? Împarte cu prietenii tăi!